Nuanțe de iarnă

Iarnă înghețată, mută, întunecată, pustie, cu miros de crivăț, răzbunătoare, cu gust de moarte, invadând timp și spații, suflete și vieți.

Iarnă albă, pufoasă, strălucitoare, cu obraji roșii și fes de Moș Crăciun, cu miros de cozonac și de brad, cu senzație de casă caldă, surpriză și vacanță.

Iarnă observată, acceptată, trăită. Și atât.

Nuanțe de frumos

Frumusețea rece se plimbă fotografiată pe podium. Cochetează cu sexul opus. Vânează, cucerește, controlează, șmecherește, manipulează, înrobește, acaparează, orbește. Își cunoaște puterea, este narcisistă și mândră. Poate fi prototipul frumuseții. Timpul o pălește.

Frumusețea caldă este ca o pace în suflet. Dăruiește iubire. Înțelege, acceptă, mângâie, susține, alină, ajută, eliberează, luminează. Rareori este conștientă de senzualitatea pe care o emană și este modestă. Este mai greu de recunoscut. Timpul o pune în valoare.

Nuanțe de iubire

Femeia când spune „te iubesc enorm”
O face inspirând și se deschide.
Energie prin pori pare s-adune.
„Te vreau, cer iubire și iat-o absorb”.

„Te iubesc” masculin e confirmarea:
„Asta trebuie să-nsemne ceea ce simt acum,
Îți dau iubire în valuri și-mi place s-o spun.
Curge din mine spre tine iubire cât marea…”