secundele dimineții

lumină albastră
presupusă
pe sub pleoape leneș-călduțe

răsfățul pernei-fursec bleu
și obraz afundat mai bine
ca în palmă iubitoare de bunică

liniște lăptoasă
crăpată ici-colo
de emoția unei păsări stinghere

răcoare pe piele
mână bâjbâind după cearceaf
și surpriza îmbrățișării calde

secunde scurse senin
fără să le pese
dacă le vom ține minte

Dimineață cu fluturi

Eu sunt prințesa, tu marele magician.
Și ce dacă e întuneric afară?
Ziua morocănoasă, cu griji îndesate între coaste,
Nu face cât gropița zâmbitoare din obrazul tău stâng, de golan.
Sunt supusa unui vârf fin de deget
Care se mișcă nerușinat pe oriunde,
Spiriduș ce trezește și plimbă dorința
Fără să stăruie, hoțomanul, niciunde.
Mă răzvrătesc și mă lupt corp la corp cu tine
Să inversăm rolul: tu ești prinț, eu mică vrăjitoare
Și pot preschimba printr-un freamăt de gene
Neliniștile tale în val înaripat călare.
El ne poartă departe în zările unde, iată,
Crapă de ziuă cu surle și trâmbițe de început de lumi:
Noi suntem lumina cu zâmbet de dimineață.
Te iubesc! Sunt plină de fluturi… toată… acum…

EU, DIMINEAȚA

Ador diminețile. Mă uimește lumina crudă în fiecare început de zi, întâi tremurându-mi printre gene, apoi înconjurându-mă cu bun-venit.

Azi m-a așteptat la fereastră și o bucată de lună galbenă, fursec uitat mușcat în farfuria de porțelan bleu a bunicii. Ascult sporovăielile păsărilor, racordându-mă la ritmul lor. Simt așternutul răsfățându-mi pielea și nu-mi ajunge. Te provoc să mă smotocești un pic, cât să-mi placă să-ți scap printre degete tâșnind spre baie.

Mă întorc preocupată să-mi aleg hainele, în timp ce tu tragi cu ochiul înflorindu-mă. Mă prinzi și iar scap fâșneață. Îmi place să rămâi cu mâna întinsă în timp ce ești la mine în suflet și ți-ai lăsat amprenta imprimată pe trupul meu. Mă ai și mă vrei. Te vreau și te am. Gust clipa asta cât pentru o eternitate, mulțumind pentru încă o zi.

Sunt gata. Pe cai! Mă simt și sunt DIMINEAȚA.