Despre mine

Laura Pănăzan. Un om îndrăgostit de viață, de oameni, de natură, de cărți și a învăța, de teatru, de muzică, de dezvoltare personală, de familie, de sufletul copiilor, de autenticitate, de iubitul meu soț Ștefan.

Mamă a trei copii superbi: Vlad, Teo, Alex.

Medic dentist, specialist stomatologie generală.

Psiholog, psihoterapeut in formare.

Mai nou, poetă.

Mă simțeam fericita, împlinită, norocoasă printre pământeni. În general obținusem ce am dorit de la viață. Mă mândream cu tenacitatea si puterea de a munci, de a le rezolva pe toate.

Pe la sfârșitul lui mai, soțul meu m-a convins pe jumătate și pe jumătate m-a forțat să ies din iureșul obișnuit – cabinet, casă, copii, învățat – si să plec pentru prima data singură de acasă, șase zile, la un workshop de dezvoltare personală „despre nimic”. S-a ținut la Sibiel, un loc de o frumusețe care m-a impresionat, în care naturalul, simplitatea si eleganța se împleteau armonios.

Nu credeam în cursurile care „iți schimbă viața”. Totuși sentimentul că am renăscut este atât de puternic, încât aș vrea să o legiferez pe Laura cea nouă cu un certificat de naștere de Sibiel, la cei 41 de ani ai mei.

După aproape două luni, continui să mă simt entuziasmată si relaxată în același timp. Sunt foarte deschisa, imi bate inima ca in adolescență, iubesc amețitor și scriu poezii. După 20 de ani în care n-am mai avut timp, inspiratie si nici curaj, a renăscut in mine dorul de a scrie, cu patimă, cu nerăbdare, cu imensă satisfacție.

Habar n-am dacă ceea ce scriu are vreo valoare literară, doar imi place foarte tare si simt o nevoie ca de aer să dau lumii ceea ce scriu. Blogul acesta este un alt pas spre mine insămi. Mă va ajuta să îmi exprim pasiunea intr-un mod autentic, poate chiar să îi inspir pe alții.

Scrierile mele urmează ordinea cronologică a evenimentelor din povestea noii mele vieți, alcătuind un fel de jurnal.

Celor care se vor plictisi le doresc să găsească curând, în altă parte, ceea ce căutau și să se simtă bine in locul care li se potrivește.

Celor care vor rezona cu ideile sau cu emoțiile mele le spun „Mulțumesc, prieteni, respirăm impreună…”.

iulie 2011

Lasă un răspuns