Hai să facem altfel

De câte ori îți spun pe zi
că te iubesc?
Hai nu-mi răspunde, știu.
De prea multe…

Azi, facem altfel, vrei?
Eu o să caut o altă intonație.
Tu o să te prefaci
că auzi asta prima dată.

Și o să o primești
ca pe-o surpriză mare
pe care o aștepți
de când ne știm.

Ba nu, de dinainte.
De când ești.

Ba mai de demult.
Ai stat la rând
cu părinții, cu bunicii,
cu toți strămoșii tăi.
Toți au așteptat
în numele tău
iubirea.

Aștepți .
Dintotdeauna.

Te iubesc.

Auzire

Te iubesc” s-a cam tocit,
a chelit și a știrbit,
pare tare folosit,
deșirat și dezgolit,
fără sens și obosit…
Trebuie înlocuit!

Caut cuvânt potrivit:
blând, rotund și șlefuit,
diamant neprețuit,
cântec neasemuit,
să îl depăn nesfârșit,
să aline unduit,
să te miște negreșit,
să incite ascuțit,
să promită infinit…

Vorbele le-am frunzărit,
sufetul l-am răvășit,
gândurile-am amorțit,
trupul mi l-am domolit,
simțurile mi-am trezit
și-am stat așa la pândit,
nemișcat și liniștit…
Uite, vezi?, m-am cumințit
ca marea în asfințit,
ca nisipul mărunțit,
descompus și risipit,
ca cerul nemărginit,
prezență de neclintit,
ca aerul răspândit,
cu tot locul împletit.
Și ascult tot ce-i rostit
și ce încă n-a venit,
cu-o sete de neoprit
să percep ce s-a ivit,
să întâmpin ce-a rodit
și să gust ce-a pârguit,
fărâmă de infinit,
gură din mărul râvnit,
omenesc păcătuit
imposibil să-l evit,
clocot de nestăpânit
din nimic redefinit
și crescut până-n zenit…

Te iubesc” a răsărit.
Altceva nu am găsit.
Tot aici am nimerit:
în cuvântul gălbejit,
redundant și fâsâit,
mii și mii de ori rostit
pân’ la cer și infinit…
Te iubesc! M-ai auzit?!

jumătăți

dimineață bleu, cu lumină sfioasă
profil de obraz, orizont pentru cer
zâmbet cald, îmbietor acasă
iz masculin în care mă pierd.

răcoare călduță, nici soare – nici nor
păsări ce cer primăverii să vină
timp amorțit între lene și dor
clipă-n inspir, veșnicia s-o țină…

degetul tău rătăcindu-mi pe față
ochi însetați îmi adulmecă starea
n-aș vrea să pleci, mai rămâi, mă răsfață!
astăzi sunt nemărginită, ca marea.

treburi mă cer, idei se-nfiripă
fug și revin pe nisipul tău fin
val înspumat, mărunțit, se risipă
mă adun, mă ridic, plec… și iar vin.

 

Love Story

Te-am iubit gingaș
ca o adiere de mai înmiresmată.
Te-am iubit pătimaș
ca o mare sclipind înspumată.
Te-am iubit magic
precum o baghetă fermecată, de zână.
Te-am iubit tragic
precum apa șuvoi, tulburată, nebună.

Acum te iubesc liniștit
ca o după-amiază de duminică.
Doar uneori, la asfințit,
mă inundă o energie luminică
și-ți povestesc negreșit
cum sufletu-mi copleșit
răzbate prin pori nesfârșit…
„Te iubesc. Te iubesc infinit.”