Prin iubire alerg

Cer deschis
cu lumini după ploi,
Aer crud…
conifere și foi,
Nemișcări
de sătuc de pe creste,
Ciripiri
depănând o poveste,
Lac sticlos
tot înaltu-oglindind,
Verde ud
și țărână mustind…
Între toate ea, inima mea,
încercând să îmi spună ceva.

Și-mi răsari,
buna mea de departe,
Și-mi pătrunzi
până-n miezul din piept,
Și mă arzi,
usturând pe sub pleoape.
Nu respir,
nemișcată aștept…
Grija ta
peste timp mă-mpresoară.
Cu gând bun,
cu piept cald și miros…
Șoapta ta
subțiată-ntr-o doară
Chicotește
nespus de frumos.
Și mi-e dor
din adânc de pădure,
Și te plâng
toți copacii curgând.
Buna mea,
zâmbet dalb, gust de mure,
Mai rămâi,
cui mă lași, tu, plecând?

***

Draga mea,
sunt acum eu cu tine.
Chipul tău
îl alin și-l dezmierd.
Ești aici,
stai cu capul pe mine.
Te iubesc
și-ți promit, nu te pierd!
Căci demult,
într-o seară de vară,
Când râdeam
ca doi tineri rebeli,
Mi te-a dat
să te port la subsoară
Și iubire
să-ți dau azi ca ieri.
Mi te-a dat
să am grijă de tine,
Și cu tine
prin viață să merg.
Să creăm
din pământ o pădure.
Sunt aici,
prin iubire alerg…

Acceptare

Nu vreau să te conving nimic.
Nu vreau să mă apăr sau să mă explic.
Nu vreau să-mi dai dreptate.
Nu vreau să mă crezi pe cuvânt că m-am străduit,
c-am încercat toate portițele.
Nu vreau să-mi strig epuizarea și neputința.
Nu vreau să mă înțelegi
sau să mă ierți.

Nu vreau să repar sau să salvez.

Nu vreau nici măcar să mă vezi tu.

Nu vreau să fug în parc să ascult păsările,
să mă-mbăt de verde
și să uit.

Deși îmi vine să le fac pe toate astea.
Vreau doar să țin ochii deschiși
la mine, la tine
și la noi doi
eu
acum
să mă uit.