Îți amintești cum eram noi doi?

Din lumea asta mare, pe tine te-am ales să-mi fii aproape.
Era atât de ușor să ne iubim și să rămânem noi înșine la început.

Apoi lucrurile s-au complicat, iubirea a devenit treptat un lucru dificil și pe furate, printre atâtea responsabilități de oameni mari.

Dac-aș putea să te-nțeleg…

Dac-ai putea să mă auzi…

 

Mi-e dor de noi-doi.
Mi-e dor să îmi pun inima în palma ta.
Aș vrea să am curajul să mă mai las uneori în grija ta.
Aș vrea să-mi permit să-mi arăt ție vulnerabilitatea.

M-a obosit lupta asta pentru dreptate și putere.
Mi-e dor să mă văd în ochii tăi cum mă vedeam atunci… știi tu… ATUNCI.

Imi doresc un Crăciun cu pasiune renăscută în casa noastră. Îmi doresc să trecem pragul dintre ani ținându-ne de mână cu încrederea de atunci.

M-am gândit să nu aștept minuni de Crăciun, să fac eu un cadou relației noastre, să investesc în noi-doi.

Cum ar fi să ne zâmbim cu subînțeles, doar de noi știut, când cineva ne va spune „Crăciun Fericit!” ori „La mulți ani!”?

Darul meu pentru noi-doi este o invitație la un workshop: Wo&Man

Ce zici, vii cu mine?

Etern feminin

 

Iubesc marea. Iubesc și un pisc și o poiană anume și un vârf de deal, dar cel mai tare iubesc marea. Pe tărm mă simt cel mai acasă din lume. Poate pentru că valurile se sparg la fel ca în vacanțele copilăriei mele. Poate pentru că imensitatea ei îmi insignifică zbaterile. Poate pentru că de departe, dintre mare și cer, îmi vin idei sprințare. Sau pentru că ascultându-i cântecul mă rescriu ca femeie ordonat și cu greutate. Mă emoționează, mă fortifică și mă inspiră.

mare_hawaii

Ieri am fugit din grijile mărunte să mă-ntâlnesc cu ea. Am plâns de dragul ei și am ascultat-o îndelung. Mi-a vorbit de femei frumoase. Nu, nu de cele fardate strident de pe podiumuri. Ci de cele premiate la școala vieții pentru că și-au reinventat sens dincolo de pierderi. Pentru că au continuat să zâmbească și să fie izvor de iubire la vârsta a treia, deși și-au pierdut partenerul de viață.

Și mi-a mai vorbit de femei de vârsta a doua, candidând pentru distincția „Mai mult ca perfect”: prea active, prea pricepute la toate. Care nu mai știu exact care-i sensul acestui iureș și cât de văzută mai este femeia dinăuntrul lor. Dar care au curajul să se întrebe, după 20 de ani de relație de cuplu, cât e rutină și cât entuziasm.

Deci, marea mea e de vină: m-a pus să pun împreună un grup de cinci femei în jur de 70 de ani, rămase singure, cu un grup de cinci femei de peste 40 de ani, căsătorite. Zice că au multe să-și povestească. Zice că se pot inspira reciproc. Zice că își vor înțelege mai bine fetele / mamele. Zice că își vor reaprinde feminitatea. Am foarte mare încredere în marea mea, așa că sunt pusă pe treaba.

Vor fi întâlniri săptămânale, marțea, între orele 18 – 20, într-o locație accesibilă și la un preț rezonabil. Mă ajutați să găsesc persoanele potrivite?

IMG_20140522_185412

Înscrieri la telefon: 0722 292 060.

Laura Panazan, formare in consilierea si psihoterapia experiențială a unificării centrată pe adult – copil – cuplu – familie.