Și vine o vreme…

Și vine o vreme când amintirile încep să doară:
cele mai frumoase fiindcă au apus,
cele găunoase pentru că încă mușcă din tine.

Și vine o vreme când ajungi să înțelegi
că nu ai cum să uiți sau unde să fugi,
ele toate rămân să facă parte din cine ești.

Și vine o vreme când pacea se-așterne domol
peste jalea necazurilor lungi și a bucuriilor risipite,
când lucrurile nu mai trebuie să fie într-un fel anume.

Și vine o vreme când te trezești gol, tu cu tine,
când orice mică vibrație face o mare diferență,
căci viața și moartea se împletesc firesc
țesând aripi schimbătoarei clipe.

Lasă un răspuns