și totuși

mulțumesc, viață,
că m-ai răbdat în zilele de ieri,
să pot trăi în astă dimineață
spectacolul miraculoasei învieri.

eram în cizme, tare-nfofolită,
mi-era necaz pe ploaie si pe vânt
și-acum un păsăroi are gurită
strigând după iubire cu avânt.

era-ntuneric și jelea a moarte
și-a explodat cu verde peste tot.
voiam să fug să mă ascund departe
și-acum prin marea de lumină-înot.

mulțumesc, dimineață,
pentru această nouă viață.
mulțumesc, nor,
ai plâns ca să-mi lași mie loc de zbor.
mulțumesc, gând,
din putregai răsar speranțe spumegând.
mulțumesc, inimioară,
că ai fost grea ca să îmi salți ușoară.
mulțumesc, veste,
că faci loc iarăși de poveste.
mulțumesc, sens,
te iști dintr-un nonsens imens.

Un gând despre „și totuși

Lasă un răspuns