Altcineva

Iubito, eu azi-noapte am murit
Și-n zorii zilei renăscut-am chinuit.
Iubito, acum sunt altcineva.
N-ai cum să înțelegi așa ceva…
Nici eu în clipa asta nu mă știu,
Mă schimb încă în ce va fi să fiu.
Metamorfozic pieile-mi căzute dor
Și nu sunt sigur dacă am să pot să zbor.
Mă simt surprins de personajul ce devin.
Mi-e frică, mi-e rușine și suspin.
În corpul ăsta crud și strâmt n-am loc
Și tot verific: aripi n-am deloc!
N-am cum să uit viața-n care m-am târât.
Mi-e dor de zborul cel nicicând putut…

Lasă un răspuns