Chiar și atunci

E în mine un dor care mă-mbie să scriu…
– adică să descopăr,ascultând, cuvinte incredibile –
chiar și atunci când cred că este prea târziu
și am epuizat toate subiectele posibile.

Un neastâmpăr mă aruncă în al zilei freamăt viu…
– adică-mi vine mult mai des în loc să stau, să fac –
chiar și atunci când sensul parcă-mi scapă, nu-l mai știu,
am obosit și mi-e prescris un rol de rac.

Am în mine o sete de oameni și de crâng…
– îmi place atent și adânc să-i privesc
chiar și atunci când tot ei mă fac și să plâng
sensibilă la tot ce-i efemer, ce e lumesc.

Un fluturaș din piept mă îndeamnă să fiu…
– ca și cum am nevoie să îți dăruiesc iubire –
chiar și atunci când tu ești ocupat și pari pustiu,
mi-l furi pe azi și mă întemnițezi în amintire.

Lasă un răspuns