Fără tine, eu

Unu plus unu,
când e cer senin,
când ascult melodia din zări și adie puțin,
sunt ceva șanse să-mi dea suflet plin.

Dar ce fac dacă norii vin,
mă-mbată gustul de pelin
și-mi umblă gânduri cu venin
căci unu minus unu-mi dă al naibii de puțin… ?

Păi pot să farmec cuvintele
să le amețesc năstrușnic între ele
să-și uite sensurile grele
pentru-nțelesuri mult mai ușurele.

…Picioruș de arpagic
cu aliură de voinic
vreau să-ți ghicesc în buric
despre tot, despre nimic…

Tot așa-mi prezic și mie
câte-n stele și-n pustie
ce-a tot fost și ce-o să fie
din nicicând în veșnicie.

Doar că vine câte-o zi
cu concret cât să nu-l ții
și metaforele vii
ce-mi erau căluți zglobii
mi le face bucăți mii
să se vânture-n pustii
să mă-ntreb pe unde-oi fi,
Doamne, de nu vrei să-mi vii…

Lasă un răspuns