De-a psihoterapia

Bat la fereastra inimii tale să te deschizi,
Iar tu mă privești de după perdeaua sobrietății.
Nu intru, vreau doar să aprind reflectoarele-ochi-oglinzi
Să te observi pe scena sufletului tău în rolul maturității.

Promit să nu critic, să nu mă holbez.
N-am să râd și nici nu-ți dau sfaturi.
Nu pun note, nu interpretez.
Sunt prezentă, susțin, stau pe laturi.

Însoțesc pulsul drumului tău cu respect,
Poți plânge, poți fi, poți chema Dumnezeu.
Ascult, înțeleg și accept.
Iubirea mi-e sursă mereu.

Sunt foarte curioasă să știu lumea ta,
Cu tot: cu lumini și cu umbre.
Căci ești un miracol din glod și din stea
Iubindu-te să crești, învăț multe…

Lasă un răspuns