Dar

Ce-aș mai putea să-ți dau de ziua ta,
Ca să nu fie înc-un deja vu?
Că ai în orice zi inima mea,
De nu mai știu care sunt eu și care tu.

Două decade-am aranjat surprize,
Petreceri și sejururi, daruri scumpe.
Mereu au reușit să te amuze,
Fi’ncă mereu sufletul meu păreau să-l umple.

Așa că azi am hotărât să mă retrag
Din spațiul tău, din marea fuziune,
Să mă abțin la pieptul tău să mă mai bag,
Să fii unic și nu în uniune.

Respiră dar pe malul mării singur,
Privește-n sus, te bucură de cer
Și umple-te de tine. Nu te tulbur.
Eu astăzi libertate îți ofer.

Lasă un răspuns