Inocentzia VI

Inima îmi bătea cu putere să iasă din piept. Priveam farfuria din fața mea, dar desertul nu-mi mai spunea nimic. Mi-era frică de răspunsuri. În clipa următoare prințul mă așeză la el în brațe și privindu-mă în ochi începu:

– Vreau să mă asculți cu atenție… Viața se trăiește doar în clipa prezentă. Trecutul și viitorul nu au viață. Acum, aici, suntem împreună și eu te sorb din priviri. Dac-am fi nedespărțiți tot timpul, te-ai plictisi de mine. Îți las timp și spațiu doar pentru tine, ca să nu te uiți iubindu-mă pe mine. E important să rămâi în contact cu tine. Mi-ar plăcea să cobori din turn ziua, să-mi cunoști copiii, soțiile, adică tot ceea ce sunt.

– Dar e dureros!

– Poate fi, dacă tu crezi că un bărbat e sortit unei singure femei. Eu cred că bărbații pot iubi mai multe femei, în feluri diferite. Așa cum mamele își iubesc toți copiii. Și asta îi face pe bărbați să se simtă împliniți, întregi, liberi, autentici. Femeile iubesc cu adevărat un singur bărbat toată viața. Așa suntem făcuți. Tu mai ai nevoie de alt bărbat?

– Nu.

– Ce-ți lipsește?

– Sentimentul de a fi unica ta iubită, siguranța pe care mi-ar da-o. De parcă fără asta aș fi mai puțin prințesă.

– Tu erai prințesă și înainte să mă cunoști. Nici eu, nici iubirea mea nu te-au făcut prințesă. Nici lipsa mea nu ți-ar lua asta. E doar o iluzie, o eroare a minții. Eu le iubeam pe toate aceste femei înainte să te întâlnesc și asta nu m-a împiedicat să mă îndrăgostesc de tine. Și deși mi-ești cea mai dragă, continui să le iubesc și pe ele. Pentru că știu asta, ele nu suferă.

– Dar dormi cu mine doar…

– Iubirea poate avea multe forme. Foarte hrănitoare. Uneori sunt prezent în intimitatea uneia dintre ele…

Lacrimile mi se rostogoleau pe obraji. Prințul mi le ștergea continuând:

– Sunt aici. Te țin în brațe. Dacă ești aici, nu te poate răni un gând. Dacă mă simți și te bucuri de mine, nu-i loc de altceva.

– Dar când nu ești lângă mine?

– Când nu sunt lângă tine gândul tău doare. Dacă te bucuri de ceea ce faci atunci când lipsesc, prezentă în ceea ce trăiești, durerea nu va mai avea suport. Noi nu suntem identici. Avem o mare parte din suflet așezată pereche. Dar în afara acestei părți, tu ești o mulțime de alte lucruri. Conform teoriei tale, atunci când te iubești cu cărțile tale, mă înșeli.

– Cum poți compara un lucru cu o persoană?

– Compar o iubire cu altă iubire. Iubirea înseamnă intimitate. Intimitatea înseamnă comunicare. Comunicarea înseamnă prezență. Și toate sunt definite în termeni calitativi. Nu cantitativi. Nu timpul le măsoară, ci clipa. Timpul e finit. Clipa e eternă. Poți pune iubire, intimitate / atenție, comunicare / deschidere în orice faci pentru a da viață clipei. Adică viața ta. În relația cu o persoană, cu o carte, cu un pom, cu un roib, cu o stea. Când suntem îndrăgostiți, ițele care ne leagă ne împiedică să fim prezenți cu ceilalți sau în alte activități, mai ales dacă perechea lipsește. Dar adevărata iubire se întâmplă doar în acum.

– De ce mă doare iubirea noastră?

– Durerea de care vorbești tu nu e iubire. E doar un gând care te scoate din acum. Iubirea e bucuria de a fi. E contactul real cu viața.

– Tot ce spui tu sună perfect. Dar eu vin de la capătul lumii. La mine acasă asta însemna trădare. E ca și cum tu ai 25 de vieți paralele. Ca și cum oprești sentimentele pentru mine, apăsând pe un buton, ca să poți fi cu alta. Ca și cum eu nu-ți ajung. Ca și cum tu ești stăpânul și noi supusele tale. Și deși am fost foarte fericită anul acesta, acum cred că am trăit o iluzie. Acum simt revoltă. Despre asta e clipa mea.

Va urma.

Un gând despre „Inocentzia VI

  1. Autoreflectie:
    – De partea cui esti? Cum te simti? Ce-ai mai spune?
    – Probeaza si pielea celuilalt si vezi daca poti sa-l intelegi, daca poti sa nu-l mai judeci, sa nu-i mai pui etichete si sa simti cum e el.

Lasă un răspuns