Luni

Sentiment ud, ciripit ascuțit,
Tălpi înghețate și răsfăț amuțit,
Strigăt de cioară-n ecou nesfârșit,
Mergem la treabă că-i luni, negreșit…

Mai vreau o secundă să tac,
Mai vreau să ascult o notă gravă,
O clipă de lene fricoasă să zac,
Să simt tremurând grija grozavă.

Se zbate în pieptu-mi jurând că-i urgent
Și cucul îmi vaită stresul,
Un câine mă latră nervos și prezent,
Doar mie-mi chiulește tot cheful.

Mă simt de parcă am desfrunzit,
Pe inimă am promoroacă,
Prin sufletul greu și amorțit,
Abia îndrăznește să bată.

De ce mă presează acest început?
Și unde-am rătăcit entuziasmul?
Mă simt de parcă deja am pierdut…
Lumini din ochi s-au topit ca și basmul.

Iar tu ești atât de frumos și de cald,
Doar zâmbetul tău mă îmbie,
Hai, ia-mă, în brațele tale mă scald
De gânduri, iubirea să fie…

Cu inima stau peste inima ta,
Să învețe ritmul iubirii,
Se-aprind luminițe-n toată casa mea,
Pot să sorb roua fericirii.

Printr-un licăr de ochi m-ai convins să zâmbesc,
Să respir și să cânt a dimineață,
M-ai convins că-s frumoasă și pot să-nfloresc
Și să pun în zi de luni multă viață.

Lasă un răspuns