Umanistul

Mezinului meu

Ai venit să ne-nveți bunătatea,
Să ne spui că ne vezi în străfund:
Esența și calitatea,
Tot ceea ce suntem profund.

Vezi oamenii de după mască,
Simți spiritul dincolo de rol,
Îți place armonia să domnească
Și flori tu știi să pui în suflet gol.

Vorba ta bună pare îngerească,
Și-mbrățișarea ta-ncălzește-un uriaș,
Tu știi semințele din noi să faci să crească
Și ne înveți spre noi să facem pași.

Dacă-ncercăm să ferecăm emoții,
Tu le descui, le-ncurajezi să zboare,
Ne rogi să fim mai buni cu toții
Și orice mic conflict te doare.

Și ce model de introspecție poți fi
Când ne explici ce simți amănunțit,
Metafore brodezi, fiord descrii
Atât de natural și iscusit.

Toate acestea le faci printre șotii,
Iubești fete, joci fotbal, glumești,
Ne-ntrecut ești în tainele școlii
Și minte și mușchi vrei să crești.

Continui să fiu fascinată
De puiul ce luptă să crească,
În contrast cu lumina curată
Ce ESTE doar ca să IUBEASCĂ…

Lasă un răspuns