Epilog

Aceasta carte a fost scrisă pe trei pagini facebook și pe blogul meu timp de două săptămâni. A avut o medie de peste 30 de cititori pe zi (între 20 și 50). Feedback-urile pe care le-am primit m-au ajutat să înțeleg când formularea era neclară, când tonul era expertal, când răneam prin prea multă directivitate. Așa că am învățat odată cu cititorii mei și ceea ce am avut de spus (a fost un mod de a mă asculta pe mine, de a ordona înțelegerea la care am ajuns) și cum trebuie să transmit ca să mă fac înțeleasă. Acum o voi lua de la capăt, iar când voi ajunge la forma finală a textului electronic vă voi anunța.

Soțul meu mi-a fost primul cititor și deseori impresiile lui au avut un rol major în ultima corectură înainte de publicarea zilnică.

Mulțumesc, inimoșilor, pentru că v-am simțit aproape în această experiență. Vă doresc să rămâneți în contact cu voi înșivă. Vă doresc să vă respectați și să vă iubiți. Vă doresc să simțiți, să gândiți, să fiți iubire. Să fiți fericiți și atunci când sunteți nefericiți. Să puteți zâmbi și atunci când plângeți.

Mesajul final este un citat din altă scriere a mea… „Iubește-te așa cum ești. Privește fiecare parte din tine ca pe un copil al tău. Nu-l abandona. Acceptă-l și lasă-l să fie. Nu va mai face tărăboi să-ți atragă atenția, dacă o va avea mereu. Ești tot ce poate fi omenesc. Ai în sânge toate păcatele și toate virtuțile lumești. Familia ta, neamul tău, poporul tău sunt în tine. Dacă schimbi continentul, îi iei cu tine. Tot ce n-ai crezut că poți fi, tot ce n-ai crezut că poți face, vei fi și vei face într-o zi. Pentru că trebuie să guști tot ce poate oferi viața. Abia când nu te vei mai opune și vei accepta totul, vei putea fi întreg și unitar. Binele și răul nu vor mai fi două extreme. Vei vedea iubire și adevăr în toate ungherele vieții.” Iar pasul următor va fi să înțelegi că fiind totul, vei putea fi nimic. Dincolo de gânduri și sentimente, dincolo de nevoi și ambiții, dincolo de calități și defecte ești esență pură, sămânță divină, iubirea și adevărul pe care începi să le recunoști pretutindeni.

Vă îmbrățișez dincolo de spațiu și timp. Și dacă vă relaxați o secundă sunt sigură că gândurile mele bune vă vor găsi acolo unde sunteți, vă vor înconjura și, cine știe, poate o parte mică din mine va pătrunde chiar la voi în suflet. Mulțumesc dacă m-ați primit.

2 gânduri despre „Epilog

  1. Un om drag mi-a spus ca ma sperie finalul, ca nu stiu ce sa fac cu el…. Da, cateva secunde am simtit tristete. „Mai vreau” – imi spuneam. Deodata mi-am dat seama ca nu s-a terminat nimic. Epilogul este o continuare a vietii.
    Ma zbat sa nu ma mai opun. Ca sa gust Intregul.
    Multumesc, Laura.

  2. Un alt om drag a spus…”doctore, cand vom fi atlfel decat acum vom fi, oare, noi insine?”.Doctorul a spus atunci cazand pe ganduri:”nu va mai ascundeti, lasati-va sa simtiti ceea ce sunteti…”
    Mie insa, finalurile, imi dau o intensa stare de tensiune. Poate datorita mortii, poate datorita faptului ca nu stiu ce sa fac cu viata mea, peste moarte.
    Epilog sa fie ? Mnah….doar transformare…
    P.S. Ador imbratisarile, care troznesc oase, dincolo de spatiu si timp.

Lasă un răspuns