Alb – negru

O zi bună și o zi rea…
Dumnezeu parcă împarte cărțile.
Le potrivesc în mintea mea,
Să îmi pară mai frumoase sorțile.

Cel mai des alerg printre griji
Evitând ciocnirea cu ele,
Construiesc și dărâm cărămizi
Urmărind niște vise rebele.

Jonglerii realizez în real,
Apoi mă ascund în suflet la mine,
Împletesc cuvinte într-un șal,
Să mă răsfețe și să mă aline.

Cinci pași în lume și unul profund:
Cam așa îmi petrec dansul vieții.
De mine și iubire-ncerc s-ascult
În jocul albului și-al negreții.

Lasă un răspuns