M-ai rănit…

Am nevoie de-un duș să mă spele de rău,
Să-mi mângâie curgând plânsul de sub piele,
Să îmi pieptene gânduri stingând dorul tău,
Să-mi lepede arzând straturi de durere.

Mi-a trecut pe sub coaste o bilă de tun
Și-acum suflă vântul prin mine,
Încercând să-l acopăr nu știu ce să pun:
De-acest gol mi-e mare rușine.

Emoții îmi tremură prin trupul tot,
Au ieșit la revoltă și fac hărmălaie
Dau foc să distrugă, e haos și glod,
Întuneric cu zgomot, ceață, vâlvătaie.

Am inima pasăre ce nu poate zbura,
Se zbate sângerând în colivie,
N-am loc să întind aripi, nu mai pot respira,
Secunda trepidând i-o grozăvie.

M-ai rănit în adânc, după umeri și-n noi,
În piept și prin parcuri și-n vise.
Acum vreau să te cred, să te iau înapoi,
Să te iert, să-mi ștergi lacrimi ucise…

Lasă un răspuns