Te ascult, seară…

Țiuie greierii.
Acoperă zgomotul surd de oraș obosit.
Câinii latră neconvingător, ba chiar chinuit.

Țiuie greierii.
Se vizionează meci de fotbal departe.
Eu citesc despre Henri Ey dintr-o carte.

Țiuie greierii.
Seara atârnă cam grea peste tot și toate.
Trimit copiii în pat, fără rezultate.

Țiuie greierii.
O mașină s-a întors acasă și-a parcat.
Stăpână către pudel: „Fă pipi, că te bat!”

Țiuie greierii.
Vântul șuieră gros și jelește amarnic a ploaie.
Copiii mărșăluiesc spre bucătărie și baie.

Țiuie greierii.
Entuziasm în tribune, răspuns prin vuiet nemulțumit.
Sirenă departe-aproape-departe a ninăit.

Țiuie greierii.
Ștefan e plecat de acasă și totuși m-am descurcat.
Ne-am îmbrățișat strivind kilometri și ne-am sărutat.

Țiuie greierii.
Comentariul sportiv se amplifică, rachetă lansându-se sacadat…
Gooooool!… tsunami de energie vibrândă pe toți ne-a încorporat.

Țiuie greierii.
Troleu spre depou hurduind, râs de femeie voinică,
Ușă trântită cu sete, mieunat lung de pisică.

Țiuie greierii.
Ziua aceasta s-a desfășurat destul de frumos,
Deși îi făcusem un proiect mult mai stufos.

Țiuie greierii.
Liniște-n casă, copiii în sfârșit s-au culcat.
Liniște-afară, orașul adoarme epuizat.

Țiuie greierii.
Seară de vară, spectacolul tău s-a terminat,
Și iată, schimbi garda cu noaptea necondiționat.

Țiuie greierii.
Țiuie greierii.
Țiuie greierii.

Lasă un răspuns