Simt ploaia

Simt ploaia.
Uneori e senin și mă-nnourez cu un pas înainte.
Alteori dorm și-ncep să respir cu aer fierbinte.
Uneori e tăcere apăsătoare afară și-n mine atârnând greu,
Alteori e vibrație asurzitoare în pieptul și-n sufletul meu.

Simt ploaia.
Îmi plouă prin toate ungherele corpului până mă inund.
Sub piele îmi tremură picăturile curgând și e vânt.
Lacrimi se scurg pe obraji, prin membre și între coaste,
Mă spală profund peste tot, prin organe și vene albastre.

Simt ploaia.
Uneori e un dans amețitor vesel și ropotit
Și-atunci plânsul meu hohotește, e fericit.
Vine, mă fură, mă stăpânește, cumva devin ea,
Nu mă-mpotrivesc, doar mă iubește, știe că-s a sa.

Simt ploaia.
Pe frunze gonind, prin subsoară de crengi, prelinsă pe trunchiuri,
În pământ coborând, mocirlind și hrănind, săpând în străfunduri.
Miroase a reavăn de te îmbată, răsfăț e în plante,
Sunt epuizată de sentimente și gânduri vibrante.

Simt ploaia.
Ne contopim, sunt natură, mă vântur și curg.
Urechile-mi țiuie, ce tevatură!, simt ploaie și sunt!
Mulți ani energia ei copleșitoare m-a-nfricoșat…
Acum știu că fac parte din spectacolul ei minunat.

Lasă un răspuns