Dependență

De dorul tău, iubite, mă topesc.
Este un gol atât de mare-n pat cu mine…
Mâinile căutând în zadar cresc,
Pătura, frigului din suflet cald nu-i ține.

Adorm cu greu, te-aștept inconștient,
Și mă trezesc în zori sperând să te-ntâlnesc,
Cristale-mi ard în palme permanent,
Punți de iubire către tine făuresc.

Golul din pat se mută-apoi la masă,
Mă uit prin el cum stă pe scaun la bucătărie,
Nu mă ajută, de nimic nu-i pasă,
E liniște și când copiii mei fac gălăgie…

Când nu ești lângă mine nu am rost,
Deși fac multe, ziua-i incompletă și prea lungă.
Fiindcă ochii tăi oglinzi n-au fost,
Uit cum să fiu frumoasă, luminoasă. Și-s nătângă.

Și dacă seara ziua nu ți-o povestesc,
Să mă săruți pentru-mpliniri și pentru ce-am greșit,
E ca și cum un manuscris greu de-nțeles
E pus să ardă-n foc domol, pân-la sfârșit…

Lasă un răspuns